ORASUL MEU STRICAT Ep. 12

ORASUL MEU STRICAT

Ep. 12

Este plină planeta Pământ de oameni care nu știu nimic, nu fac nimic, dar dau sfaturi. Când un om vorbește despre un alt om, dă sfaturi, când vorbește despre el, spune ceva...

Mai nou, au răsărit nişte inşi care învață lumea cum să dea sfaturi. Este o afacere care a trecut demult de la idee la oportunitate. Intreprinzătorii speculează momentul pentru că,în general,oamenii au devenit aşa de comozi că nici propria soartă nu şi-o mai țin în mâini.

Peste toți acești oameni se află un personaj virtual; el poate avea chip sau nu şi nu poate fi contestat.

Cum să conteşti un personaj virtual!?

- Eu am lucrat la primarie, acum 10 ani! Cel mai ciudat este faptul  că nu mai am amintiri de aici! zice una dintre candidatele pentru postul de măturătoare de praf.

- Dacă nu mai ai amintiri înseamnă că ţi-a scăpat de sub control acel proces de eliminare a legăturilor dintre neuroni. Săracii neuroni, se ofilesc cu miile de fiecare dată, zice mama soacră a primarului care se pregăteşte să organizeze şi concursul pentru ocuparea postului de măturătoare.

- Atunci eram 200 de angajati în primărie, acum sunt peste 800 de angajaţi!?

- Atunci erau taxele mici, acum sunt mari taxele, de aceea sunt și angajaţi mai mulţi!

- Or fi mulți, or fi puțini, cine poate ști!?

- Da, dacă nu sunt puţini, atunci sunt mulţi! Şi invers. Este o lege asta; nu știu a cui este această lege. Dar este...

- O fi... până la urmă, fiecare poate avea legea lui...

- Nu, asta nu!

- Eu mă gândeam; dacă nu am avut loc între 200, poate am loc între 800!

- Gândești prost; ar fi mai bine pentru tine și pentru cei din jurul tău dacă ti-ai vorbi! Dacă în același spatiu unde au fost 200 sunt 800, cum să ai loc mai mult?

- După câte știu eu și după cum se vorbește și în târg, foarte mulţi angajaţi ai primăriei lucrează de acasă, iar alţii lucrează pe teren! Prin urmare, este loc...mai mult loc decât în perioada când erau 200!

- Daaa!

- Pe de altă parte, stau și mă gândesc...

- Nu mai gândi!

-... de ce m-au dat afară dacă după acel moment au mai angajat...600!? Pe mine m-au dat afară pentru faptul că primăria nu avea de lucru pentru 200 de oameni și cum lipsa de activitate afectează creierul, au zis ei atunci că trebuie să plec .

- Auzi, tu alte întrebări mai ai? Tu, femeie, ai avut o problemă la școală!?...întrebările se pun atunci când ești la școală...sau atunci când acest proces de eliminare a legăturilor dintre neuroni... o ia razna!  Acum, la vârsta pe care o ai, se dau sfaturi. Sfatul meu pentru tine este... să stai în banca ta.

Mătușa cu picioarele neliniștite mai vrea o cafea. Aruncă paharul gol la coş și primește un altul, tot din carton, dar plin cu cafea.

- Auzi, tu, zice ea către fata care i-a adus paharul, aruncă jumătate din cafea și pune-mi niște coniac! Auzi, tu, dar vezi cum arunci cafeaua, să nu se vadă că-i risipă.

- Eu vin din vest; acolo am făcut școala...zice o tânără, candidată și ea pentru postul de măturătoare, care se vede că este eliberată de orice fel de asuprire socială.

- Ai făcut atâta drum!?

Cine putea să se gândească la drumul lung al fetei!? Normal că unchiul aflat întins peste canapea.

- Vreau să mă întorc în ţară... și mai vreau o ţară... ca afară, aici...

- Adică!? zice mătușa cu paharul din carton în care, acum,  se află un amestec dintre cafea și coniac.

- Aceeași lege pentru toţi și transparenţă...

Ups...ce-o mai fi și asta; ce-o mai fi este, doar în teorie, se știe, problema lor este că...de ce!?

- Este aceeași lege pentru toţi, indiferent la care judecător din acest oraș vei merge îţi va spune că tot ce am făcut, am făcut conform legii.

- Puterea politică asigura ordinea normativă și dacă noi o facem, atunci cine să o cunoască mai bine ca noi!? zice unchiul care este întins în continuare pe canapea.

-  Să începem concursul! zice mama-soacră. Sunt prezenţi patru dintre cei cinci candidaţi. Coafeza soţiei primarului lipsește. Îi vom transmite noi, în scris, rezultatul concursului. Vedeţi mâna mea care are cinci degete!?... Tot cinci este şi numarul de candidaţi pentru postul de măturătoare de praf stelar, din biroul primarului! Acum, am la mână; degetul mare, policele, degetul arătător, indicele, degetul mijlociu, medius, degetul inelar şi degetul mic, auricular. Fiecare dintre voi are alocat câte un deget. Coafeza nevestei primarului are alocat degetul arătător, fata care a venit din vest are alocat degetul mijlociu...și așa mai departe. Scrie în procesul verbal al concursului!  Acum inchid pumnul şi toate degetele stau strânse în pumnul meu. Acopăr pumnul cu această batistă, batista stă peste pumnul închis şi nu mai văd nimic din ce fac degetele sub batistă!

- Vreau transparenţă; cum să ţii o batistă peste degete și să nu putem vedea ce se întâmplă sub batistă, zice fata venită din vest.

- Pentru că așa este legea în baza căreia se organizează acest concurs, domnișoară! Uite, nu mai acopăr degetele cu batista, ca să fie transparenţă. Se mişcă pumnul, se mişcă, se mişcă.... şi...care deget se desprinde din pumn!?...degetul arătător se desprinde din pumn  şi...asta înseamnă că postul va fi ocupat de către coafeza soţiei primarului, pentru că ea a avut alocat acest deget.

- Uauuu!...Așa cevaaa!...Eu contest tot ce se mișcă aici! zice fata venită din vest.

- Poţi merge la oricare judecător, până la CCR poţi merge, toţi îţi vor spune că ce am făcut aici, am făcut conform legii.

- Cum se poate ca o lege să se aplice în funcţie de ce vor neuronii tăi și sinapsele tale!? Cine a scris această lege!?