ORASUL MEU STRICAT Ep.16

Ușa de la intrarea spre biroul directorului se deschide și-n conul de lumină pătrunde asistenta. Este un con de lumină în acest birou, iar baza mare a conului este centrată pe uşa de la intrarea în birou. Vârful conului de lumină se află aproape de biroul directorului, astfel că el poate manipula fluxul de lumină în funcție de moment. Orice organizare de tip piramidal se manipulează dinspre vârf spre bază.

 Este optimistă asistenta și, se vede pe chipul ei, așteaptă vești.

 - Vezi că o să-ţi trimită „șeful” o factură, să-i dai „ok”-ul din partea mea și să fie plătită cu prioritate! zice directorul.  Noi avem probleme cu datoriile care sunt cât casa și plătim facturi care nu sunt ale noastre. Este ultima pe care o mai plătesc cu cât nu face.

"Pentru ca și ceva să se nască...cineva trebuie să dea mai mult decât trebuie să primească..."

Asistenta se întoarce  în biroul ei. Atât voia să audă și nimic mai mult. Se asigură că ușa se închide în urmă. Își freacă mânuţele și parcă simte nevoia să ia pe cineva în braţe, dar nu are pe cine. Așa că sună un prieten. Formează un număr de telefon, care este al şefului din umbră, al hologramei care cu puţin timp în urmă bântuia prin biroul directorului;

- Alooo, zice ea, vezi că mi-a vorbit de factură, este ok, să o transmiţi și va fi în plată...

 - Ai grijă, răspunde cel de la celălalt capăt al firului, să fie în plată mâine pentru că totul a devenit alunecos şi sunt convins că peste o săptămână nu va mai fi ce o să fie mâine...

- Stai liniștit, șeful!  De ce te stresezi din prima!? Ai privit problema din toate unghiurile?

- Ne lipsesc multe unghiuri.

- Avem nevoie de toată sfera...știu...dar nici  Dumnezeu nu a făcut lumea într-o zi!

- Este tot mai greu și nu este greu pentru că este greu, este greu pentru că nu mai este nimic...

- Am rămas singuri prin satul ăsta cu tramvai, stiu...plecăm și noi, după ce facem miliardul.

- Plătește mâine factura.

- Ai un „ac de siguranţă” pe aici?...se plimbă unul cu microfoane, camere de filmat și nu le are de vânzare!...Îl cheamă Jalea.

- Da, altfel cum vrei să ni se plătească facturile!

- Eu de ce n-am știut, săracul, acum este într-un WC urât mirositor și așteaptă; pus de mine să aștepte în acel loc.

- Lasă-l, ăsta-i drumul lor, nu trebuie ca tu să pari mama tuturor răniţilor.

- Bine, hai că mă cheamă directorul,iarăşi, vorbim...

Ușa de la intrarea spre biroul directorului se deschide din nou și-n conul de lumină pătrunde asistenta. Este surprinsă acum, se vede pe chipul ei, pentru că nu mai așteaptă nimic. Începe să deranjeze la această oră directorul. Ar trebui să coboare în hală, între muncitori, să ajute cu o sclipire de geniu, dar de unde atâtea sclipiri dacă totul la el este din auzite.

Timpul nu stă-n loc pentru nimeni, dar există oameni care încarcă timpul, îl fac să ducă ceva pentru mulţi alţi oameni născuţi și încă nenăscuţi. Trebuie doar să-i urmezi pe acești oameni.

- Unde este nemernicul ăla!?...”calul troian”...spionul...Jalea, cel trimis de cineva ca să-mi fie umbră...zice directorul și se ridică în picioare doar pentru ca să aibă posibilitatea să se poată așeza pe scaun.

- În wc-ul din hala mare, cel destinat muncitorilor și pe care nu reușim să-l desfundăm de ani de zile; l-am pus să aștepte acolo...Poate că nu trebuia să fiu eu așa de severă.

- Foarte bine ai făcut!

- Nu știu dacă mai este acolo; poate că l-am făcut să-și dorească să plece acasă.

- Adu-l pe nemernic aici, dacă mai este...poate scot ceva de la el; cine l-a trimis aici și de ce?

- Săracul...poate chiar nu știe pe ce lume trăiește!

- Dacă este sărac, să stea acasă!

Ușa de la intrarea în biroul directorului este una specială. Este proiectată și construită  de către Bluemetal srl, din Resiţa. Se rotește în jurul laturii de sus și se ridică de la sol cincizeci de centimetri când intră la director un muncitor; el trebuie sa se strecoare pe sub ușă doar pe burtă. Se rotește în jurul unei laturi verticale și intri la director în picioare, așa cum intră asistenta sau un șef al directorului. Se rotește în jurul laturii de jos și apare o deschidere sus, între toc și latura de sus a ușii; când directorul vrea să scoată doar capul și să zică ceva. Mai are o funcţie de blocare; se blochează ușa că nu poţi decât să o smulgi cu perete cu tot ca să ai o deschidere către director.

...............................................................................................

În biroul asistentei este Jalea, „Calul troian”, cum îl numește directorul. Este pătruns de frig. Are peste piele doar un simplu combinezon subţire, cu mânecile și cracii pantalonului mult mai mici decât măsurile lui. Este un combinezon de protecţia muncii, cu insemnele fabricii, aruncat peste el în grabă pentru că are multe detalii peste care a trecut.

Ușa spre biroul directorului se deschide; se rotește în jurul laturii de sus și se ridică partea de jos cam cincizeci de centimetri faţă de pardoseală.

- Trebuie să intri la director, pe sub acea ușă, dar, mai întâi, bea un pahar cu apă, poate-ţi revii! zice asistenta și-i înmânează un pahar din plastic plin cu apă.

Jalea îl ia și aruncă apa pe sub ușă. Așa de neașteptată este mișcarea cu aruncatul apei că totul se comprimă într-un șuierat scurt și încet. Nici nu contează cine l-a scos.

- Ce faci, ești nebun!? izbucnește asistenta, cu glas încet.

- Eu nu beau apă din pahar şi nici din sticlă.

- De ce?

- Păi, de la izvor pân’la sticlă și de la sticlă pân’ la pahar...își schimbă gustul.

Eugen Lupu

25022018