ORASUL MEU STRICAT Ep.15

- M-ai dezamăgit, Drăgutz; ai încetat să mai crezi că ești un om important. Chiar dacă ar fi fost și pentru o clipă, tot nu era de bine. Puteai să cazi și nu te mai ridica nici... Dumnezeu. Zice directorul Drăgutz care își aduce reproșuri după ce șeful său virtual a plecat.Holograma care-l imita pe șef este stinsă. Se pot trage concluzii. Concluziile se obţin separat, nu în comun.Așa au ajuns oamenii; fiecare cu concluziile lui. Şi, atunci, la tot mai mulţi, nu sunt veșnice. Individualitatea îţi permite să fii dual, să ai concluzii fel de fel. Sunt unii oameni care au tăiată legătura dintre emisfera stângă și cea dreaptă a creierului, cu foarfeca, și ajung emisferele să se certe între ele. Este de înţeles că se întâmplă asta la acești oameni. Este de neînteles cum de sunt duali cei la care cele două emisfere cerebrale sunt unite, comunică, își transmit informaţii și se ajută. Cine-i de vină că tot mai mulţi membrii ai societătii aleg să fie duali? Pacea, armonia, iubirea nu pot însoţi un caracter dual. Ele sunt de vină. De ce n-or putea pacea, armonia, iubirea să însoţească un caracter dual? De ce? Cum de nu a ajuns omul ca după ce învârte el ceva, pacea, armonia și iubirea să fie obligate, prin lege, normal, să însoţească și un caracter dual. Poate că vor ajunge la purtătorul de legi omenești ca să cumpere o astfel de lege. Purtătorul de legi omenești are prăvălia plină tot timpul; și cu legi, și cu oameni. Omul, cât timp stă pe Pământ, are asigurate condiţiile de mai bine. Doar că, nu la toţi le este bine în același timp. -Trebuia să-l înfrunţi pe acest nenorocit de sef care stă în umbră, ia toţi banii, dar nu face el toţi banii! Ce dacă s-ar fi supărat; este viaţă și după...Nici lui nu i-ar fi fost...totuna. Ar fi fost obligat să înlocuiască holograma cu chipul său din carne și oase, ca să iese la atac , să se apere și să pună un alt prost care să-i plătească facturile. Dar până să pună un alt prost în locul meu este cale lungă; am fi căzut și eu, și el, și nu ne-ar mai fi putut ridica nici...Dumnezeu. Oamenii nu mai sunt interesaţi de o conexiune autentică, de la om la om. Folosesc tehnici sofisticate pentru a-și ascunde slăbiciunile. Relaţia nu este autentică. Jocul este fals. Şi devin duali. - Gata, nu mai vreau să fiu omul tractor; să ar numai ce vor altii...Nu mai vreau să fac ce vor alţii! Trebuie să mă gândesc că dacă ar dispare acest șef, mai mult, dacă aș fi singur pe lumea asta...ce-aș face de unul singur!? Trebuie să depun tot efortul ca să ajung să mă gândesc la asta...oare mai am timp ca să mă cobor cu picioarele pe pământ!? Este timpul să mai și respire. Așa de încordat a fost că plămânii au încetinit așa de mult activitatea şi un volum foate mic de aer se mai vehiculează de la și spre corp. Îl apucă un căscat profund și nu este departe de a închide puțin ochii. Este obosit. Se așază pe scaunul aflat lângă biroul său în timp ce reflectorul se aprinde și un flux puternic de lumină se revarsă spre ușă. Cubul cioplit din piatră, cu latura de doi metri, pe care se află biroul său, este solid, nu se clatină. A suportal el multe șocuri. Mulţi se laudă cu câte un pietroi lângă care s-au născut. De parcă asta contează în viaţă. Este o falsă mândrie. Drăgutz nu se laudă cu pietroiul pe care stă, dar îi dă un sentiment de siguranţă pentru că nimeni nu poate urca să-i ia locul. Ar avea nevoie de o scara ca să urce la scaunul lui și singura scară existentă se află agăţată pe tavan. Ușa de la intrare în biroul directorului se deschide și-n conul de lumină pătrunde asistenta. Este optimistă și, se vede pe chipul ei, așteaptă vești. - Vezi că o să-ţi trimită „șeful” o factură, să-i dai „ok”-ul din partea mea, să fie plătită cu prioritate! Noi avem probleme cu datoriile care sunt cât casa și plătim facturi care nu sunt ale noastre. Este ultima pe care i-o mai plătesc cât nu face. Asistenta trece în biroul ei. Se asigură că ușa se închide bine în urma ei.Formează un număr de telefon care este al şefului din umbră, al hologramei care cu puţin timp în urmă bântuia prin biroul directorului; - Alooo, zice ea, vezi că mi-a vorbit de factură, este ok, să o transmiţi, va fi în plată... - Ai grijă, să fie în plată mâine, totul a devenit alunecos şi sunt convins că peste o lună nu va mai fi ce o să fie mâine... Eugen LUPU 17022018