ORASUL MEU STRICAT Ep. 14

ORASUL MEU STRICAT

Ep. 14

Biroul directorului, în semiobscuritate, în liniște și doar cu corpul lui Drăgutz în mișcări de așteptare. Atmosfera este de eșafod; se simte laţul cum bălăngăne în bătaia vântului și cum lovește sacadat în lemnul care-l susţine.

Sistemul de proiecţie tridimensională intră în funcţiune și o hologramă tridimensionala își face apariţia prin încăpere. Este un bărbat, nu așa de elegant, de jovial, mai mult lasă să se împrăştie prin atmosferă indiciile unor  trăsături agresive pe care orice om normal nu si le-ar dori într-o discuţie sau într-o convieţuire. Are dinţii stricaţi, mustaţa spălăcită și tot timpul dinţii și mustaţa îi ies în evidenţă. Altceva, nu. Poate că nici nu este interesat să schimbe ceva.

Celelalte aspecte esenţiale ale caracterului nu mai contează. Sunt puse în umbră de prima impresie.

Oamenii pe care nu-i interesează ce primă impresie lasă în urmă sunt periculoși. Arată că nu le pasă de cei din jur.

Directorul Drăgutz se ridică brusc în picioare, într-o stare de neliniște și lipsită de speranţe. Nu este el, care este în restul zilei. Cu toate că a provocat această apariţie, frica îl trădează și-i arată limitele.

- Să trăiţi, MISTER! zice el și încearcă să-și împreune palmele, dar ele alunecă una peste alta într-o mișcare continuă.

- Stai jos, omule!zice holograma, că nu poţi să-l numești om.

Holograma reprezintă un om care se află în alt loc, mai departe sau mai aproape; cine poate sti unde!? Seamănă perfect cu un om și probabil că se mișcă exact cum se mișcă omul adevărat acolo unde se află el acum.

Directorul Drăgutz se așază pe scaun și o neîncredere în cel ce împrumută chipul său hologramei începe să-l domine; o altă limită a condiţiei sale umane.

- Ar trebui să te bucuri acum; nu-ţi cer de mâncare, de băut...nici măcar o cafea sau un ceai...

- Da, daaa...să trăiţi, mă bucur, cum să nu! Ultimele cuvinte le bolborosește doar pentru el.

Este genul de om revoltat pe situaţia în care se află, dar care nu încearcă să o depășască.

- De ce m-ai chemat?vorbește holograma, așa pare, dar, în realitate, vorbește omul pe care-l copiază.

- MISTER, vreţi să mă daţi afară din schemă?zice directorul Drăgutz în timp ce se ridică umil în picioare, cu palmele împreunate și ridicate la nivelul pieptului.

- Nu!...Ce vorbă-i asta?

Holograma se ridică și-l înconjoară de câteva ori pe director. În acest timp, o liniște de mormânt cuprinde totul. Este momentul în care, de obicei, bănuiala învinge certitudinea. Trebuie doar un ușor șchiopătat.

- MISTER, a intrat pe teritoriul uzinei și umblă nestingherit pe unde vrea un ins plin pe sub haine cu microfoane și camere de filmat. Siguranţa de care dă dovadă,sentimentul de liniște și încredere pe care-l are, zic eu, este dat de faptul că se știe la adăpost de orice pericol și mă face să cred că este trimis pe urmele mele ca să fiu înlocuit.

- Stai jos, omule!...Liniștește-te! Vina nu-mi aparţine, așa că nu o port cu mine!

Holograma se pozitionează pe muchia postamentului cioplit dintr-un pietroi și pe care se află biroul directorului, cioplit și el dintr-un pietroi. Biroul cioplit, nu directorul. Sau, poate, și directorul. Cine poate ști tot ce se întâmplă prin împrejurul nostru?

- Stau jos, zice directorul, este totuși bine când stau jos pe un scaun!

- Acel ins de care vorbești...

Şi se așterne iarăși acea liniște de mormânt, de mormânt  aflat la un kilometru sub pământ și de unde îţi trebuie timp ca să ieși...

Dar postamentul cioplit dintr-un pietroi imens, sub forma unui cub cu latura de doi metri, rezistă. Nici urmă de clătinare...Poate doar o impresie de clătinare, prin capul directorului, umblă fără să obosească.

- Acel ins nu este trimis de noi!zice holograma după mult, mult timp, timp careera singurul care mai făcea ceva.

Se aude fâlfâitul zborului unei muște care se bazează doar pe o aripă. Dar nu, nu este zbor de muscă, este oftatul directorului. Nu mai are putere să-l facă jet de turboreactor. Turboreactorul i-a trecut pe la ureche.

- Am nevoie să-mi plătești o factură de un milion de euro?zice holograma într-un mod care arată că pentru el este în firea lucrurilor ceea ce cere, este ca și când i-ar cere un pahar cu apă.

- Da, raspunde directorul și, parcă, câteva tensiuni interioare se eliberează și părăsesc incinta corpului.

- Ce vrei să trec pe factură; ce manoperă ar trebui să-ţi fac?

- Reparaţii acoperiș hală Mașini Electrice.

- Bine. Așa va fi scris.

- Am o rugăminte, MISTER; să trimiteţi pe cineva prin curte, să schimbe o ţiglă-două, să-i vadă lumea că fac ceva. Data trecută n-aţi trimis pe nimeni și au fost câţiva care au avut niște întrebări de pus.

- Bine. Așa va fi. Eu acum am plecat. Adică mă sting din spaţiul tău.

Sistemul de proiecţie tridimensională se oprește făcând să dispară și holograma.

Atâta timp cât ești ca la tine acasă într-un loc, de ce să încerci să schimbi ceva în acel loc!

EUGEN LUPU

10022018