Valiza cu picioare lungi, Ep.30

În difuzoare se aude o melodie scurtă după care intervine vocea secretarei care spune:

– Petre, eşti căutat de domnul senator Bou!

– Să fie altă dată și să nu mai fie neanunțată această căutare, pentru că noi, acum, o ducem foarte prost cu timpul!

După câteva secunde melodia se repetă, silindu-se într-o prezență nedorită, apoi, vocea secretarei, în șoaptă, ca și cȃnd ar fi fost ascunsă:

– Petre, senatorul Bou forţează intrarea şi va fi la tine…

– Bou forţează intrarea, zice Petre, el cu glas tare, repetȃnd cele spuse de secretară, şi zâmbeşte maliţios. Idiotul! Așa-l învață pe el banii pe care-i obține!

Aruncă creionul ce-l are în mȃnă și se ridică în picioare. Ziua de lucru pornește prost. Un reprezenant al statului, al statului care este ca un actionar majoritar pentru firma lui, daca iei în seamă care cȃt cȃștigă financiar din această firmă, vine ca să nu-i dea pace.

Uşa de la intrare se deschide şi intră senatorul Bou. Exagerează, ca de obicei, cu stilul lui prin care vrea să arate cȃt este de capabil ca să aibă relații cu oameni de tot felul. Pornește cu un salut adresat la grămadă, dar fără să aștepte un răspuns. Parcă plutește peste toți, doar în mintea lui pentru că în realitate ceilalți îl văd obosit, mișcȃndu-se greu, trăgȃnd de un picior imobilizat în gips.

-Știi, nu ți-am spus pȃnă acum ; semeni cu un actor american! Nu-mi aduc aminte numele; Ajută-mă, te rog, ca să te găsesc!

Petre nu-l ia în seamă ; nu-i prima data cȃnd ‘’acționarul majoritar’’ îl face să piardă timpul. Se așază pe scaun, apasă pe un buton și o placa din pardoseala, de doi metri pe doi metri, pe care se află senatorul, se lasă în jos pȃnă ce acesta rămȃne doar cu capul deasupra podelei. El, surprins de mişcarea respectivă şi indignat de poziţia în care se află, încearcă să se ridice deasupra podelei. Cu greu reuşeşte să-şi menţină stabilitatea pe o suprafaţă orizontală, aşa că o căţărare pe un plan vertical este exclusă. Renunţă la idee.

Petre se ridică şi porneşte către capul celui din groapă, pe care-l poziţionează între pantofii lui.

Bou, privind în sus, aproape pe verticală, cum nu a mai făcut-o el în viaţa lui, şi cu o voce mȃrȃită, ca a unui animal prins într-o capcană, îi zice:

– Ştii, tu chiar ai vrut ca toate astea să fie așa cum sunt ?

-Știi, tuuu…

-Ce dracu-i asta; groapa asta !? Aici, in mijlocul biroului ! Bă, voi, tinerii ăștia, de astăzi, ați inebunit, ați luat-o razna rău de tot. Nu mai vreți să respectați nimic!

-Stai liniștit, boule ; groapa asta este o groapă inteligentă ! Tu te-ai mai întȃlnit pȃnă acum cu o groapă inteligentă !?

-Ăăă !

-După ce dispari tu, va dispărea și ea !  Să nu cumva să încerci s-o cauți, mȃine sau cȃnd vrei tu, că este posibil să nu mai fie! Ea apare și dispare…din senin !

-Ce !?Mȃine vin cu toți după mine…toate instituțiile statului vor fi mȃine aici, la tine !

-Boule, ești deposedat de protocoale, tată! Fără protocoale, totul poate fi nimic !

-Tu ai toate țiglele pe casă ?

-Cum să năvălești, tu, peste mine, în casa mea, deposedat de protocoale !?

 -Data trecută mi-am rupt piciorul aici, la tine !

-Știu eu asta ; am un sistem care inregistreză tot ce se întȃmplă ! Pentru asta a apărut această groapă. Îi țin pe senatori în groapă, să nu se mai accidenteze ! Glumesc !

-Băi, tu ești nebun !? Cum să-mi faci tu mie una ca asta !?

– Şi… ce propui?

Senatorul Bou, după ce face un tur al gropii, se oprește, duce palma mȃinii drepte la bărbie și-l fixează pe Petre cu privirea, dar, ca de obicei, nu privește cu ochii, privește cu mintea. Are în cap cȃteva mutări pe care trebuie să le facă.

-Dacă tot mă ții în picioare, măcar dă-mi un scaun ca să am pe ce sta!

-Boule, să ai pretenții și cȃnd te afli în groapă, este prea mult!

-Dă-te mai aproape, să-ți zic ; am documente tehnice de la o firmă care are același produs ca și tine ! Să facem o afacere împreună; eu o să pun mâna pe toate documentele tehnice de la firma concurentă, care face acelaşi produs ca şi tine, le folosim în comun, iar tu-mi donezi jumătate din firmă.

Petre se deplasează din nou şi se opreşte când pantofii sunt alături de capul celui din groapă. Este stăpȃn peste tot. Nici măcar flexarea unui fir de păr nu-i scapă. Doar privirea ca de Condor Aldin îl trădează.

– Asculta boule, secretara mea, Păpuşa, nu se pricepe la detalii !...cu cȃt ai plătit-o ?... totuşi, ar trebui să știi, documentele tehnice ale locomotivei care a fost fabricată la Reşiţa, acum o sută şi ceva de ani, sunt publice ! Numai că tu eşti atât de prost, că nu-ţi dai seama ce spun acele documente. Aş fi vrut să-ţi fi dat seama că te-am păcălit, că sunt pe urmele tale, şi-ţi cunosc toate mişcările. Acele documente tehnice pe care mi le propui, eu ți le-am trimis ! Tu ai crezut că mi le-ai furat fără ca eu să știu ?

Bou îşi dă seama repede că a fost păcălit. Realizează că Păpuşa l-a înşelat, fie în complicitate cu Petre, fie cu prostia ei. Schimbă repede registrul tactic şi zice:

– Ce? Ce se-ntâmplă aici? Domnule, îţi baţi joc de mine? Ce caut eu aici?

– Boule, ai plecat la vânătoare şi-ai căzut într-o capcană de elefanţi! De aici ar trebui să existe o galerie care să comunice cu cimitirul elefanţilor. Sunteţi mulţi elefanţi bătrâni şi ramoliţi atât aici, cât şi în cimitir! De fapt, între cei din cimitir şi voi nu este vreo diferenţă.

– Ai grijă cum vorbeşti: eu sunt reprezentantul poporului, spune senatorul Bou.

– Aşa te crezi tu? Apropo, ce doreşti, de fapt?

– Să ies de aici!

– Păi, de ce n-ai zis aşa de la început, omule?

Platform ape care stă senatorul și ‘’ groapa’’, în câteva secunde ajunge la parter.

După alte câteva secunde, urcând înapoi, podeaua se reface cu o îmbinare perfectă, fără să mai lase impresia că se mai poate repeta mişcarea de dinainte.

– Îmi cer scuze pentru că v-am antrenat într-un asemenea spectacol pe care eu, personal, îl consider necesar pentru că unii chiar cred că noi suntem dintr-un film cu proşti.Mi-au furat documente din firmă, cu ajutorul secretarei, documente pe care vor să mi le vȃndă, acum. Ei doar asta știu să facă ; să vȃndă ce fură ! Nu le ajung afacerile pe care le fac între ei cu bani publici, vor totul ! Eu încep să obosesc.

Se așază pe scaun și se lasă eliberat de un ușor oftat.

– Domnilor colaboratori, v-am chemat aici ca să vă deleg competenţele de conducere ale acestei firme pe perioada în care eu sunt absent. Eu, toată noaptea, am urmărit evoluţia lui Petrică şi acum sunt foarte obosit. Am să merg să mă odihnesc, după care voi porni pe urmele lui și a prietenei mele, Lavinia. Ei sunt împreuna acum și nu știu cum s-a ajuns să se întȃmple asta ! Dar lucrez ca să aflu... Am să vă las să studiaţi aceste documente, pentru că de mâine veţi lucra împreună şi fără mine.