ORASUL MEU STRICAT Ep.19

ORASUL MEU STRICAT

Ep.19

Sună ceva cunoscut. Tîrla-mî́rla.  De îndată atmosfera se umple cu sunete de clopoţei și ciripituri de păsărele, care mai de care mai agitate. Parcă se scutură pomul . Până să fie scos la iveală dispozitivul, nu ştii ce poate fi.

Este telefonul directorului. Brusc începe să aibă mișcări spasmodice necontrolate pănă ce găsește buzunarul în care se află telefonul. De obicei se află în ultimul buzunar căutat. Şi greu de scos la iveală.

- Mda ! răspunde directorul…ce să-ţi spun?...auzi, tu, dacă-ar fi să le vorbesc la toţi, 2500 de angajaţi, câţi se află în această uzină, unde am ajunge!?...un minut să stau cu fiecare angajat de vorbă inseamnă să vorbesc o săptămână...și unde ajungem?... să vorbesc  non-stop o săptămână!...de unde, mă, de unde...!?

- Stai, despre ce este vorba? întreabă asistenta făcându-l să întrerupă convorbirea .

- Despre unu’...zice că este lider de sindicat... în ziua de astăzi toţi se cred importanţi...zice ca ori vorbesc cu el, ori vorbesc cu oamenii!...păi, de unde, mă, de unde?...să vorbesc cu 2500 de oameni îmi trebuie o săptămână!...de unde!?

- Vorbește cu el, cu liderul de sindicat!

- I-am zis să-mi scrie și mi-a dat un roman, un dosar cu aproape 100 de pagini; cine știe ce a scris el acolo; crezi tu că eu am timp sa citesc!?

- Stai liniștit, directore...ce vor oamenii?...ei vor ceva care este foarte puţin pentru noi!... noi vrem mult mai mult...trebuie să-i facem să ne dorească pentru puţinul ăla al lor pentru că pentru mult mai multul nostru...nu ne-ar dori!...așa că, noi vrem să continuăm împreună...

- Vreti să continuăm?...Aveti curaj!?... Aveţi curaj să rezistaţi la ceea ce se va întâmpla în continuare!?

- Daaa!...vrei să batem şi ndin palme?  Vorbești ca la televizor? Îi copiezi pe ăștia de la tv? Toţi suntem la fel!?

- Daaa!

- De ce nu mi-ai spus despre acest om, lider...de sindicat, și pretenţiile lui?...Trebuie să le dăm ceva...cei mulţi se mulţumesc cu puţin, ei au ales să fie între cei mulţi, noi, cei puţini, ne mulţumim cu mult, noi am ales să fim între cei puţini!

.....................................................................................................

O hală de dimensiuni mari, 100 de metri laţime si 300 de metri lungime, arată ca şi părăsită, pentru că doar ici-colo câte un om încearcă să învărtă câte un utilaj, dacă nu ruginit atunci fără culoare şi dacă reuşeşte să-l învârtă se vede că este ceva forţat pentru că scoate mult zgomot si mult fum.

Geamurile laterale ale halei dacă nu lipsesc atunci este pe ici-colo câte un material înlocuitor care să ţină locul ocupat cu ceva. Din când în când, atunci când vântul suflă, se mișcă. Toate. Pare interesant; pentru poze!

Acoperişul este fisurat pe toată suprafaţa şi dacă plouă afară o zi, în interior pică apa trei zile. Se poate face o reconversie aici, se poate trece la agricultură, adică să se cultive nişte ierburi pentru care ar fi un sistem de udare natural și fără costuri. Un venit suplimentar pentru oameni. Dar ce venit suplimentar se împarte la cei mulţi?

Încălzirea halei se face zonal, fiecare lângă utilajul lui, în nişte resturi de ţeavă metalică cu diametrul de 30 centimetri şi înalţimea de 100 de centimetri, cu o fereastră decupată în partea de jos, pe unde se introduce materialul care arde, iar în partea de sus liberă, ca să iasă fumul şi să urce spre tavan, pentru a mai usca din igrasia comună, nelipsită şi greu de învins.

Este un spaţiu părăsit de fapte bune.

Totul este şi arată exact aşa cum vor oamenii locului. Nu pică nimic din cer. Doar picaturile de ploaie pică din cer.

Jalea se aproprie de strung. Directorul și asistenta i-au arătat un strung mic, care trebuie scos la păscut, și au plecat. Dar nu de tot. Se uită de undeva, de sus, feriţi de ochii din hală.

- Hai !...hai afară ! îi zice Jalea strungului.

Îşi dă seama că nu este ascultat. Este şi prima dată în viaţa lui când trebuie să dea ordine cuiva şi acel cineva să facă ce zice el.

- Hai…afară…la păscut !

Prinde un cablu flexibil, din otel, şi leagă strungul pe la mijloc cu un capăt în timp ce pe celălalt capăt îl ţine in mână. Prinde şi de o bară de oţel de dimensiunea unui baston şi începe a-l împunge.

- Hai !...hai afară !

Îl loveşte de sus în jos, din lateral…tot mai des şi mai cu forţă.

- Hai afară, la păscut ! zice acum, mai mult ţipând.

Lasă cablul liber, apuca bara de oţel cu ambele mâini şi loveşte cu toată forţa. O dată, de doua ori, de trei ori…

Izbucnesc cu putere diferite lichide şi gaze care în scurt timp umplu atmosfera şi la primul contact între bara de oţel si trupul strungului, tot din oţel, care produce o scânteie, se declanşază neprevăzutul. La început o flacără mică, dar care cu putere se măreşte şi cuprinde totul.

O explozie când se produce nu mai ascultă de nimeni. Dă foc și demolează tot ce-i stă în cale. Nu are facultatea de a gândi. Nu are limite ale răului. Adică, este infernul.

Si în infern este aşa cum a zis Dante : „Lăsați orice speranță la poartă, voi cei care intrați”

Resita
25032018