ORASUL MEU STRICAT Ep. 21

- Vreau ca să-mi găsești un sistem din piese mecanice-electrice-hidraulice, din cele folosite la reanimare, în spitale, capabil să suplinească funcţiile de relaţie și de nutriţie ale capului cu celelalte părţi componente ale corpului și să menţină în viaţă doar capul!zice primarul.

- Dom’ primar, ești pregătit pentru a începe o nouă viaţă,  ești pregătit să ceri ajutorul oamenilor ca primar? întreabă medicul și privește uimit când la rezultatul analizelor, când la pacient.

- Poţi să mă ajuţi cu ceva!? continuă primarul, acum din cărucior, imobilizat într-un cărucior de copii, pentru că nu au vrut să creadă că este ceva de durată starea lui de nemișcare. Au tot sperat că e ceva care o să treacă de la sine și s-au folosit de ce aveau mai la îndemână ca să-l transporte pe primar; de un cărucior de copii.

Nu i-au cumpărat primarului un cărucior specializat pentru a transporta oameni care nu se pot folosi de propriile picioare. Ce colaborator ar fi îndrăznit să-i cumpere așa ceva primarului; ar fi însemnat să-i hotărască viitorul.

Consilierul numărul unu este în spatele lui și împinge căruciorul, dar și cu grijă mare ca să nu se răstoarne, pentru că are niște roţi mici și șubrede care fac tot ansamblu să aibă o stare instabilă și precară.

- Cum dracu ai reușit această performanţă; să spargi toate cele patru oase care alcătuiesc bazinul; iliac, ischion, sacru si cocis...!? Eu, de cât timp sunt doctor, așa ceva nu am mai văzut!

- Așa a fost să fie; s-o ia dracu’ de zi și de oră!

- Parcă te-au împușcat cu tunul!?

- Am căzut!

- Rău ai făcut!

Mulţi oameni nu sunt în alianţă cu singurătatea și nici în luptă cu vreo armată; sunt în luptă doar cu ei! Să te lupţi cu tine și să te și învingi, asta este  ceva așa de neînsemnat dar, totuși, cu consecinţe multiple și grave!

- Dom’ primar, în viaţa lui, în trecerea peste acest pamânt, omul, adică acea parte de la gât în jos, trece prin multe chinuri provocate de partea de la gât în sus, adică de cap.

- Mda!

- Toată lumea știe asta!...Ai văzut vreun cap pedepsit? Nu! Picioarele, mâinile, inima și celelalte pornesc, de fiecare dată, o nouă zi ca și când alta nu ar mai fi fost! Mai mult, picioarele sunt două, mâinile sunt două, inima, celelalte...capul este doar unul!

- Doctore, las-o dracului de filozofie că pe mine acum mă domină simţurile! Nu mai suport durerea! M-am dat eu mare o oră, o zi, pentru că un primar nu trebuie să plângă, dar mai mult nu mai pot ...  Este prea mult, crede-mă, și trebuie să rup acest rău din rădăcină...pentru că mă doare tot corpul! Capul nu mă doare!

- Dom’primar, în acest moment,  nu ai o soluţie de continuitate între abdomen, mâini, picioare și...cap! Ce pot să fac pentru tine este să te lipesc cu spatele de un pat și să te întreb, din când în când, dacă mai trăiești! Este posibil ca acele fracturi să se sudeze cu ajutorul capacităţii corpului de a se autorepara sau să provoace leziuni și să te infectezi.

- Şi să mor?

- Da!

- Nu vreau să mor!

- Pentru asta suntem noi, doctorii!

- Nu sunteţi de la Dumnezeu ca doctori, dacă eraţi de la Dumnezeu aţi fi simţit durerea pacientului...și...și...atunci poate că lumea ar fi trăit fără durere!

- Mai sunt multe de realizat de către... Dumnezeu, poate că nu suntem la final de drum, atunci când totul este așa cum trebuie! Ar trebui să ne bucurăm că nu am ajuns la capătul drumului și încă progresăm! Cum va fi acea lume care nu mai progresează și face calea întoarsă spre timpul zero al Universului!?

- Doctore, vreau sa trăiesc fără durere!

- Când te doare ceva...știi că trăiești! Toţi avem această semnalizare de bun simţ a vieţii.

- Eu nu mai suport această semnalizare!  Pentru ce ești tu, doctoru’ lu’ pește, ca de altfel mulţi doctori, inventaţi de nu stiu cine și nici pentru ce!?...Acum câteva mii de ani, un vraci daca nu vindeca  un om era omorât! CREATORUL trebuia să vă facă să fiţi capabili să simţiţi durerea pacientului, să suferiţi alături de pacient, dar nu...suntem toţi la fel si oricine poate fi orice...

- Chiar și primar!

- Of, Doamne, de ce ai lăsat durerea asta!?

- Nu sunt toate perfecte pentru că nu am ajuns la capătul drumului...Cei care vor ajunge la capătul drumului, adică in acel timp când Universul începe să se întoarcă spre origini, o să zică...”ce bine era când totul progresa!”...”ce bine era când totul durea!?”

- Vreau ca să-mi găsești un aparat, din cele folosite la reanimare, in spitale, capabil să suplinească funcţiile tuturor organelor și să menţină în viaţă doar capul!zice primarul.

- Vrei să rămâi doar cu capul!?

- Da!

- Aici este esenţa puterii; în cap!...eu, ca doctor, mă mir de fiecare dată cum de reușește acest cap să domine și să nu plătească pentru durerile pe care le provoacă...celorlalte organe, prin deciziile greșite pe care le ia, uneori sau tot timpul!

- Of, Doamne!...Nu știi ce dureri am!...Fă ceva!

- Îţi dau contul meu bancar, când am banii rezolvăm problema! Pot fi bani de la UE, de la Primărie, de la tine de acasa...numai de la bănci, în rate lunare, nu! Când îi am, convoc toţi colaboratorii mei și gasim aparatul!

- Vreau să scap de tot ce-mi provoacă durere, adică să rămân doar cu capul!

- Doar capul scapă! Mâinile, picioarele, corpul...sunt pedepsite!?  Cine plimbă capul?

- Acel aparat, capabil să-mi menţină în viaţă capul, trebuie să fie mobil, iar mobilitatea să fie comandată de vocea mea.

- Crezi că o să mai fie primar doar capul tău înfipt într-un aparat mecanic-electric-hidraulic, adevărat ca și mobil, dar care nu simte durerea!?... Ce mă mir! Parca-m citit pe undeva despre primarii care nu simt niciun fel de durere prin oras!

08042018