Valiza cu picioare lungi, Ep.7

Între Reșiţa și Munţii Semenic.

Petrică, robotul umanoid, este pe ultimii metri de parcurs spre stână. A avut de coborât un deal pentru ca, apoi, să fie nevoit să urce la aceeaşi altitudine, dar pe un deal vecin. A văzut de pe celălalt deal mișcare ; o stână cu multe oi…multă mișcare, pe unde scurte, specifică oamenilor și animalelor.

Este învăţat să caute viaţă în mișcare și nu putea să ocolească acest loc.

Trece de câini, de măgar și de oi. Nimeni nu-i sesizează prezenţa, ca să se dea mai încolo sau să-l întâmpine, doar ciobanul îl aşteaptă între câteva cojoace învelit şi culcat în iarbă, atât de bine camuflat că nici nu-ţi dai seama că este acolo. Doar doi ochi străbat firele de lână ale cojoacelor întoarse pe dos.

L-a văzut de departe, de când se afla în vale și începea să urce dealul lui, şi-l aşteaptă considerându-i venirea în interesul său, pentru că-l consideră trimisul patronilor ca să-l înlocuiască şi să-i dea posibilitatea unui scurt concediu pe care să-l petreacă în Reșiţa.

Petrică trece pe lângă el, ocoleşte stâna, pătrunde în interior şi după ce iese constată că se mişcă cojoacele şi dintr-o dată,ca din pământ, din ele se formează un om care se ridică în picioare. Ca şi când ar fi stat într-o groapă, vertical pe o platformă, numai cu capul la nivelul ierbii, şi brusc ar fi fost ridicat până deasupra solului.

Este o mișcare care face parte din viaţă, nu întâmplătoare, ca a unei stânci desprinsă dintr-un perete vertical.

– Ai ajuns? întreabă ciobanul, pentru că el este cel desprins de sol, de mișcarea anterioară.

Dar nu primeşte un răspuns. Petrică este mut, acum, este ca un utilaj oarecare, cu buton de pornit și oprit.

– De două săptămâni le tot  cer un ajutor, un auxiliar. Am rămas singur de când fostul ajutor m-a părăsit ca să stea cu o femeie. Zicea că nu-i place să stea iarna cu femeile, ci vara. Băi, mă lași! Noi, ciobanii, vara stăm cu oile!

Petrică ascultă. Nu este pregătit să răspundă, dar stă pe loc, îl priveşte pe celălalt cu interes şi caută să recepţioneze tot ce zice.

Soarele depășește perioada de romantism a zilei, momentul când se ivește la orizont, și se îndreaptă cu repeziciune spre miezul zilei. Deja este târziu pentru cei ce au o sarcină ca să facă un lucru pe perioada acestei zile.

– Auzi, du-te de ia măgarul şi-l adu’ aici, pentru că trebuie să plecaţi în direcţia opusă celei pe care o are el.

Măgarul este ceva mai la vale şi oile după el.

Petrică se îndreaptă spre măgar şi coboară. Pierde din altitudine, dar nu-i nicio problemă pentru el. Un om s-ar îngrijora dacă ar fi să coboare pentru că este foarte greu să ocupe un loc câteva trepte mai sus.

Când ajunge lângă măgar,  îşi bagă umărul sub burta lui şi-l ridică pe umeri. Se roteşte cu faţa spre stână şi porneşte, cu măgarul în spate, să urce dealul.

Ciobanul, la început, nu este atent pe direcţia lui Petrică, dar când, întâmplător, îl vede cu măgarul în spate, face ochii mari, se apleacă mult în faţă şi pică în genunchi.

Când ajunge lângă el îi zice:

– Băi,mă lași… vere, tu te urci în spatele măgarului, nu el la tine în spate! Să nu crezi că ai venit tu, aici, ca să schimbi nişte treburi! Lasă-l jos!

Petrică lasă măgarul jos şi acesta rămâne locului, semn că-i place ce i se întâmplă şi aşteaptă, poate, să se mai urce încă o dată pe acel umăr.

Ciobanul se ridică în picioare şi continuă.

– Ce vrei, tu? Azi să iau măgarul în spate, mâine să latru în locul câinilor… Dom’le, terminaţi cu prostiile astea! Aici, între animale, nu este ca în oraş, ca între oameni. Aici măgarul merge înaintea oilor ca să le arate drumul şi ca să-l care în spate pe cioban, câinii merg pe lângă turmă ca să aibă grijă de câte-o oaie „căpiată“ care nu ţine de turmă, oile pasc iarbă ca să facă lapte, iar ciobanul, adică tu, supraveghează totul. Ciobanul este deasupra la toate astea ! Nu trebuie ca tu să faci treaba măgarului sau el pe a ta. Aici fiecare ştie ce are de făcut. Acolo, jos, în oraş, e altfel. Fiecare  se pricepe să rezolve problemele altora, iar pe ale lui, nu. Hai, porniţi la vale că vă ajunge soarele din urmă. Eu plec în oraş şi mă întorc peste o săptămână, când o să-ţi iau locul pentru ca să pleci şi tu, acasă, pentru o zi sau două.

Resita
02062018