Valiza cu picioare lungi, Ep. 12

La sediul firmei se mai află doar secretara. A aşteptat, în zadar, întoarcerea lui Petre, pentru a merge împreună cu el spre casă. Spera să-i ocupe identitatea și să nu-i mai lase nicio șansă pentru a o revendica. Spera să şi-l apropie fără posibilităţi de întoarcere, în această seară, să-l facă să se piardă definitiv prin patul ei, pentru că este singurul bărbat întâlnit până acum care corespunde visurilor sale: are bani, este tânăr şi frumos.

Nu poate să piardă ocazia şi pentru a obţine ce vrea, ce i se cuvine de fapt, cum consideră ea, va lupta cu orice mijloace.

Dar Petre nu apare şi cu greu acceptă o situaţie care nu-i este pe plac. Îi este ciudă pentru că în loc să încheie ziua cu succes se vede obligată să-şi abandoneze chiar şi visurile.

Când îşi pregătea ultimele detalii ale plecării, sub tensiunea eşecului, soseşte în secretariat un tehnician de la compartimentul tehnic. Are sub braţ o mapă voluminoasă care trebuie să conţină multe documente tehnice.

– Bună, zice omul aşezându-se pe un scaun, căutând să-şi regleze suflul după efortul depus ca să urce scările până la acest nivel.

– Ce vrei? îl întâmpină secretara cu o mutră ce-i trădează starea de plictiseală şi fără să privească măcar spre direcţia lui.   Tu ştii spre ce oră se îndreaptă acele oricărui ceas din oraşul acesta, in secunda asta?

Tehnicianul se ridică de pe scaun şi pune pe biroul secretarei mapa cu documente, pe care o avea sub braţ.

– Sunt documente tehnice din programul de producţie şi sunt pentru şeful, zice el şi pleacă.

Păpuşa se uită după el cum închide uşa, lasă să-i scape din mână tot ce are şi se aruncă, cu toată viteza, spre mapa cu documente. Nici prin visele cele mai optimiste nu credea că va ajunge în posesia unor asemenea documente aşa de uşor. De obicei, nu prea trec prin biroul ei asemenea documente tehnice.

Citeşte cu glas încet ce scrie pe mapă: „Documente tehnice din programul de producţie“.

Apoi continuă: „Este exact ce vrea de la mine senatorul Bou. Mâine am să-mi plătesc apartamentul cu aceste documente“.

O problemă se iveşte curând ; cum să procedeze cu aceste documente. Să rupă sigiliul şi să le multiplice. Nu. Este riscant. Mai bine le ia acasă şi se gândeşte până a doua zi cum să procedeze. Poate că nu o să le mai înapoieze şi o să susţină că nici nu le-a văzut. Petre pe cine o să creadă: pe muncitorul care le-a adus sau pe ea. O să susţină că nu a primit aceste documente. Este prea complicat să se apuce să le multiplice.

Introduce mapa într-o plasă de plastic şi pleacă. Mai gândeşte că o să le împartă pe mai multe grupe, pe care le va da lui Bou separat, în zile diferite, pentru a nu fi obligată să sustragă zilnic alte documente.

O urmă de nelinişte i se strecoară, totuşi, în corp. Ceva se luptă, din interior, cu o schimbare care începe s-o domine. Din păcate, pentru om, elementele  ireconciliabile coexistă în interiorul lui: carnea cu spiritul, pasiunea cu raţiunea, binele cu răul…

În afara clădirii, în atmosferă, forţe naturale, opuse, elemente ireconciliabile, se luptă pentru că nu pot exista în acelaşi timp şi spaţiu. Din conflictul iscat se aruncă spre pământ cu foc şi tunete, iar rafale de vânt, care circulă liber peste tot, transportă picături de ploaie care sunt tot mai dese şi mari. Este o dezlănţuire a forţelor naturii cu ploaie şi vânt, cu fulgere şi tunete, iar în mijlocul lor cu Păpuşa care trebuie să le străbată pentru a ajunge acasă cu documentele pe care le ţine strâns sub fulgarinul străbătut de ape.