Valiza cu picioare lungi, Ep.20

Şi în timp ce Lavinia se luptă cu gândurile ei, Petrică priveşte spre uşa camerei, care se deschide încet, fără să producă vreun zgomot, făcând loc unui cap de bărbat ca să pătrundă în interior. Priveşte la Petrică şi Petrică priveşte la el. De fapt, Petrică înseamnă doar un cap deasupra spătarului de fotoliu, sprijinit în bărbie peste acesta. Priveşte la Lavinia şi ea nu-l observă. Atunci bărbatul îşi introduce şi corpul în cameră, bate cu degetele tare în uşă şi zice:

– Cine este el?

Lavinia se cutremură în primul moment, este surprinsă de zgomot şi de glasul tatălui ei care sunt fără de veste, după care se stăpâneşte şi zice:

– El este...

Se întoarce către Petrică şi rămâne câteva secunde fără grai, după care se adună şi zice:

– El este prietenul meu de la Reşiţa!

– Petrică mă numesc!

– Petrică!... îmi pare bine, pe mine Lavinia! zice ea amuzându-se, mai mult pentru a lungi timpul, ca să se așeze bine în scaun .

– Te expui în costum de baie, aici, în faţa unui necunoscut? zice tatăl Laviniei care porneşte prin cameră cu o uşoară iritare în glas şi o oarecare dezordine în gesturile feței, dar cu mȃinile prinse la spate.

– Necunoscut, nu se poate spune! Din felul lui de a fi cunosc câte ceva.

Omul începe să-l studieze pe Petrică. Trece dincolo de fotoliu şi-l descoperă pe întreaga lui goliciune aflată la vedere. Se cutremură. Aşa ceva nu a mai văzut în casă la el, un bărbat dezbrăcat. Dar și dezbrăcat, așa cum este, parcă ceva nu este adevărat ! Un plastic mai gros peste mijloc arată cum nu se poate. Trebuia să aibă un material textil peste mijloc. Iar corpul este răsucit în jurul lui însuși, adică nu se poartă ca toată lumea. Se blochează emoțional, cuvintele rămȃn fără glas și rămȃne lipit locului. Nu ştie cum să reacţioneze aşa că mai bine tace.

– El este tatăl meu! zice Lavinia orientând un braţ către noul venit.

– Da!... Bună seara, tata lui Lavinia. Urâtă zi a fost astăzi unde  toate mi-au mers pe dos, zice Petrică către noul venit, cu o nonsalanţă de parcă s-ar cunoaşte de când lumea.

Omul, tatăl, se vede că nu este de acord cu situaţia, se agită, încearcă să dea şi din mâini, dar de continuat dialogul pe aceeaşi temă nu poate pentru că nu găseşte ce-i trebuie. Se poticneşte în gesturi nesemnificative care dau măsura gândirii lui confuze, din acest moment.

Porneşte către uşă şi când să-i treacă pragul se opreşte şi zice:

– O să revin puţin mai târziu şi atunci, sper, să aveţi adoptată o prezentare mai decentă.

Uşa se închide şi cei rămaşi în cameră se gândesc să se conformeze indicaţiilor primite. Lavinia se ridică în picioare şi începe să se acopere cu ce găseşte pe aproape. Se vede că nu mai este viteaza care dorea confruntarea dintre două generaţii consecutive: a ei şi a tatălui ei.

– Chiar dacă timpul este foarte scurt, eu sper că vei găsi câteva puncte comune cu tatăl meu, pentru a purta o discuţie cu el.

– Pentru a mă întâlni cu el într-o discuţie este destul de greu.

– Eu te înţeleg, dar, o stare destinsă, aşa pentru complezenţă... cred că se poate, chiar dacă eşti despuiat de sentimente, continuă să insiste Lavinia ca să şi-l găsească ca aliat.

–Nu ! Aici chiar că m-ai găsit ; despuiat de sentimente ! Tu ştii ce înseamnă să fii despuiat de sentimente ?

– Uneori!

– Nu ştii. Partea din om care se bagă în mormânt este despuiată de sentimente, aduce lămuriri Petrică.

– Vai, să nu ne mai gândim la aşa ceva... sunt destul de deprimată. Trebuie să fim veseli, relaxaţi. Cu o vorbă bună poţi mişca şi un munte. Omului, pentru a-l cuceri, trebuie să-i zici din cele pe care el vrea să le afle. Dacă se poate ceva care să-l pună în valoare. Am vrut de multe ori să plec, de aici. Am fost si plecată, doar stii, la Resita ! Dar, cât este el de încăpăţânat şi, la prima vedere, cum vrea să-şi impună punctul de vedere, în realitate este un om foarte slab. Mi se face milă de el când îl văd atât de neputincios şi vreau doar să-l ajut. Nu știu dacă și el vrea !

– Tatăl tău este foarte îndărătnic şi se ambiţionează să rezolve problemele altora. Așa cum sunt majoritatea oamenilor !